IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPI DIN POLIURETAN
Apicultor Marius-Ovidiu CRUCEANU - Brăila

Articole - Iernarea familiilor de albine în stupi din poliuretanArticole - Transportul stupilor de poliuretan în pastoral

Motto:

" Nu aş fi crezut niciodată că un simplu Click pe Internet îmi va dezvălui o nouă viziune asupra creşterii familiilor de albine."

          În toamna anului 2006, navigam pe Internet pentru a afla ce echipamente apicole se mai fabrică în lume. Am descoperit cu surprindere că există firme care comercializează stupi din poliuretan şi polistiren, două materiale izolatoare despre care ştiam că se folosesc în construcţii. Făcând un studiu aprofundat, am aflat că apicultorii din Germania şi ţările scandinave cresc familii de albine în stupi din astfel de materiale. Analizând proprietăţile celor două materiale am constatat că poliuretanul este mai bun decât polistirenul din multe puncte de vedere. Acest material are câteva caracteristici fizico-chimice care îl face să fie foarte folosit în tehnologia izolaţiilor hidro-termice:

- material poros în interior, cu celule închise, având la suprafaţa o crustă dură, impermeabilă
- cu densitate de la cca. 25-35 kg/m3 , pâna la 120-150kg/m3 , în funcţie de aplicaţii
- conductibilitatea termică scăzută, cca. 0,026W/m2K
- inert din punct de vedere chimic, insolubil în apă şi în mulţi agenţi chimici
- rezistent la îmbătrânire în contact cu gazele de eşapament şi noxele industriale agresive
- ignifug-clasa de rezistenţă B2 sau B3
- este un bun izolator electric
- izolare fonică foarte bună, absoarbe până la 60 % din zgomotele transmise prin aer

    În acel moment mi-am pus o întrebare. Ce i-a determinat pe acei apicultori să folosească stupi din acest material? Mergând mai departe cu raţionamentul am tras concluzia că datorită climei reci şi a condiţiilor vitrege din timpul iernii, trebuiau să protejeze familiile de albine şi să le ajute să supraveţuiască sezonului hibernal. Inevitabil, a venit următoarea întrebare. Dacă protejază familiile de albine de frig, nu ar fi posibil să le protejeze şi de cald? Logic, da, pentru că sistemul de protecţie termică funcţionează în ambele sensuri.
    În ultimii ani şi cu frecvenţă din ce în ce mai mare, în anotimpul călduros, în zona Bărăganului, unde am amplasată stupina, au aparut perioade cu temperaturi foarte ridicate.

    Şi atunci, mi-am spus, de ce nu aş putea experimenta creşterea unei familii de albine într-un stup din poliuretan?

  Am tastat pe Internet cuvintele “stup poliuretan“ şi am dat un singur click. A fost click-ul care mi-a deschis noi orizonturi în apicultură. Am găsit firma FAROGER, singura care producea astfel de stupi la vremea aceea în Romania (şi cred că este singura şi acum).

PRIMUL  CONTACT

         Accesând site-ul firmei respective am făcut cunoştinţă, virtual, cu stupul din poliuretan pentru prima dată. Ca un şcolar avid de cunoaştere mi-am însuşit toate informaţiile date de producător.
Fiind un născocitor din fire şi o persoană căreia îi plac provocările, m-am hotarât să cumpăr doi stupi. Zis şi făcut. După ce am lansat comanda şi am achitat contravaloarea stupilor, în mai puţin de 24 de ore m-am trezit cu un  curier la uşă şi cu un colet voluminos. Plin de nerăbdare am deschis coletul. Comandasem: două socluri (funduri) cu scândurică de zbor, două corpuri pentru rame 1/1, două capace şi accesoriile aferente. Totul era împachetat cu grijă iar corpurile erau în stare neasamblată. Cel mai mult mi-a atras atenţia soclul (fundul) cu sită de aerisire şi tavă antivarroa. Mai văzusem până atunci aşa ceva din lemn, pe internet, dar niciodată în realitate. Era un lucru complet nou, aşa că i-am contactat pe cei de la firma producătoare, care m-au sfătuit să iau legătura cu domnul Ioan Ardelean, apicultor din zona Bihorului, care avea  câţiva stupi de acest fel. Domnul Ardelean, un om foarte deschis la suflet, ca mai toţi oamenii din acea zonă, mi-a dezvăluit câte ceva din tainele creşterii albinelor în stupi din poliuretan. Am aflat că soclul cu plasa si tavă antivarroa joacă un rol foarte important în viaţa albinelor. Astfel, folosirea lui aduce două mari avantaje:

1.Prin construcţia lui participă la lupta împotriva acarianului Varroa pe cale ecologică. Astfel acarienii care sunt îndepărtaţi de pe corpul albinelor sau de pe rame, cad prin ochiurile plasei de aerisire, dispusă pe cea mai mare parte a suprafaţei fundului, în tava aflată sub plasă sau direct pe pământ şi nu mai au cum să se întoarcă în cuib. Astfel numărul lor se diminuează simţitor.

2.Sistemul de aerisire asigură condiţii de viaţă optime iarna, prin eliminarea dioxidului de carbon rezultat in urma respiraţiei ghemului de iernare, ştiind faptul că acesta este mai dens decât aerul şi coboară în partea de jos a stupului. În anotimpul călduros acelaşi sistem asigură aducerea în stup a aerului mai răcoros ce vine dinspre pământ.

O CASĂ NOUĂ ŞI PRIMA IARNĂ

    După ce am asamblat cei doi stupi i-am deplasat pe vatra stupinei. Era începutul lunii Octombrie 2006 când am început experimentul. Am hotărât ca doi stupi de puteri diferite să primească o casă nouă. I-am transferat şi aranjat cum făceam în fiecare an: cuibul cât mai strâns şi miere îndestulătoare aşezată bilateral. La marginea cuibului am pus o diafragmă din PFL iar deasupra o folie din polietilenă aşezată etanş şi nici un alt material izolator. La urdiniş am pus o gratie împotriva şoarecilor facută dintr-un profil de colţ din aluminiu, pentru rigips (ideea domnului Ardelean).

    Stupul mai puternic a avut 9 rame iar cel slab, 5 rame. Pe acelaşi suport cu stupul puternic am aşezat un stup vertical din lemn de aceeaşi putere. Am facut cele trei tratamente de toamnă cu Varachet. Atunci am vazut prima dată cât de utilă este tava de sub sita de aerisire. Am plasat fitilul împreună cu suportul lui pe tavă şi apoi am inchis urdinişul. Am aprins fitilul şi am fixat tava în poziţia închisă. După tratament, deschizând tava (care funcţiona ca un şibăr) am observat numarul acarienilor cazuţi prin ochiurile sitei pe tavă.

    Toamna lui 2006 a fost o lungă şi călduroasă. Iarna a fost şi ea călduroasă cu puţine precipitaţii şi fără geruri. In tot acest timp cei doi stupi au avut urdinişurile complet deschise şi tava deschisă astfel încât să ramână un spaţiu de aerisire lat de 50 mm pe toată lăţimea sitei. Am verificat în fiecare lună starea familiilor. Avand folia transparentă a fost foarte uşor să ridic capacul şi să observ familia direct.

    Nu am semnalat nici o neregulă. Stupul, având grosimea constantă de 40 mm, atât la pereţi cât şi la capac se comporta ca un clopot termoizolant deschis în partea de jos pe unde se făcea aerisirea. Astfel a trecut prima iarnă şi iată-ne ajunşi în luna Martie 2007. Primele controale au scos în evidenţă un lucru cert: albinele iernate în stup din poliuretan aveau în primăvară cu 60% mai multă hrană decât cel din lemn, surplus care descăpăcit şi plasat după diafragmă şi cumulat cu abundenţa de polen de la pomi fructiferi, a determinat o creştere explozivă a puietului.

    Menţionez că eu practic stupăritul staţionar şi am stupina amplasată intr-o localitate situată la 20 km de Braila. Este o zonă apicolă foarte bună, cu mulţi pomi fructiferi, salcâmi şi floră spontană. Anual, am culesuri la rapiţă, mazăre, lucernă, floarea soarelui şi bostănoase.

    În acel an am urmărit dezvoltarea stupilor din poliuretan şi rezultatele pozitive au continuat să apară. Dezvoltarea celor două familii a fost spectaculoasă. Le-am adus pe amandouă la aceeaşi putere şi le-am pregatit pentru culesul de rapiţă unde datorită numărului mai mare de lucrătoare au strâns cu 25 % mai multă miere decât familia din stupul din lemn. Acest lucru m-a convins să mai cumpăr 8 stupi din poliuretan. Astfel în toamna anului 2007 aveam 10 stupi din poliuretan pregătiţi de iernat. Ce vreau să subliniez, este următorul aspect.

    La controalele efectuate în timpul anului am observat o scădere vizibilă a numărului de paraziţi Varroa pe care am pus-o pe seama fundului antivarroa. Nu am făcut nici un tratament în timpul anului cu excepţia celor 3 tratamente din toamnă, în luna Octombrie. Pe tot parcursul anului sita de aerisire a fost deschisă la maxim (nu am pus tava dedesubt).


A DOUA IARNĂ


Iarna 2007/2008 a fost o iarnă aproape asemănătoare cu cea din 2006/2007, cu diferenţa că au fost puţine ferestre în care temperatura să fie favorabilă zborului de curăţire. Acest lucru a determint apariţia în primăvară a câtorva pete de diaree pe fundul a trei stupi, dar curios, toate erau în spaţiul liber, după diafragmă.

În această iarnă, la sfatul domnului Ardelean, cu care am păstrat strâns legătura, am renunţat să mai pun tăvile antivarroa, stupii urmând să ierneze “ în fundul gol “. Am făcut acest lucru cu stângere de inimă, ştiind din cunoştinţele mele acumulate, că stupii trebuie să fie împachetaţi bine iarna. Domnul Ardelean  m-a liniştit şi mi-a spus că dânsul iernează în acest mod de ani buni şi nu a avut probleme.

Explicaţia a fost că albinele nu se tem niciodată de frig ci doar de vânt şi umezeală. Faptul că fundul este liber, face ca familia să fie în permanenţă în contact cu temperatura de afară. Astfel este ales momentul optim când va începe creşterea puietului şi nu vor apărea surprize ca în cazul împachetării excesive şi a puietului crescut mult înainte de venirea primăverii.

    Avantajele iernării cu fund antivarroa, au fost subliniate şi de domnul Gilles Ratia, preşedintele comisiei permanente Apimondia pentru tehnologie şi echipament apicol, într-un interviu recent acordat firmei Eurohonig.
Dar să revin la momentul primăvara 2008. Toţi stupii au ieşit din iarnă aşa cum mă aşteptam şi încă odată mi-au confirmat avantajele folosirii stupului din poliuretan.

    Nu am avut probleme cu rozătoarele deşi mulţi sceptici mă atenţionaseră că voi găsi stupul ciuruit de şoareci. Cât despre petele de diaree, neavând soclu(fund) de schimb, am improvizat unul temporar şi am dezinfectat pe cele murdare cu un dezinfectant sanitar puternic, pe bază de clor. După pensulare şi menţinere a soluţiei pe soclu timp de o oră, am clătit soclul cu jet de apă cu ajutorul unei instalaţii de spălare auto, portabilă, de mare presiune. Din nou avantajul poliuretanului rigid şi-a spus cuvântul. Faptul că materialul nu absoarbe substanţele lichide şi este rezistent la soluţiile chimice, face ca dezinfectarea stupului să se facă rapid şi fără să rămână urme de dezinfectant.

    După dezinfectarea soclurilor familiile respective au fost hranite cu sirop de zahăr făcut cu ceai din pelin, coada-şoricelului şi sunătoare. Toate familiile s-au dezvoltat peste aşteptări beneficiind de un cules timpuriu de rapiţă datorită temperaturilor anormal de mari din primăvara anului 2008. Atunci, fiind prins nepregătit cu rame şi corpuri, suprapus cu imposibilitatea de a ajunge mai des la stupină, multe familii au roit, roiuri pe care din fericire le-am recuperat şi cu care am populat o parte din următorul lot de 10 stupi din poliuretan.

    Mă veţi întreba, probabil, de ce am mai cumpărat stupi din poliuretan. Raspunsul este simplu, pentru că m-am convins de eficienţa lor. Sunt decis ca de acum înaine să investesc numai în acest tip de stupi care deşi unii spun că au preţul mai mare decât cei din lemn, eu consider că pe termen lung îşi merită cu prisosinţă banii.
Iată că am ajuns in luna Ianuarie a celei de-a treia ierni şi cei 20 stupi trecuţi prin geruri de  -15º C au început să-şi crească noile generaţii de puiet.


    Avănd hrană îndestulătoare, linişte şi o casă care le protejează de capriciile vremii, fetele mele harnice se pregătesc pentru culesurile care vor urma.

    Mie nu-mi rămâne decât să le ajut să aibă tot ce le trebuie şi să mă minunez în orice clipă, de această lume mirifică care, cu efortul fiecărui membru, aduce un dram de sănătate atât în familiile lor cât şi în ale noastre.

    Oameni buni, când savuraţi o linguriţă de miere, gândiţi-vă pentru o clipă că fară aceste fiinţe, mult dragi mie, lumea nostră ar fi infinit mai săracă.

    Ajutaţi omenirea să asculte zumzetul plăcut al albinelor într-o dimineaţă însorită de primăvară şi fapta voastră va fi răsplătită cu un strop de chihlimbar dulce....ca mierea.